Vioara e iubire şi otravă,
E un fior sub strune de metal,
E veşnica rebelă şi suavă,
E lacrimă-n pahare de cristal.
E inimă din scânduri arcuite,
Mereu îndrăgostită de arcuş,
Ce-şi cântă mângâierile vrăjite,
Vibrănd sub vulnerabilul căluş.
Vioara este patima şi dorul,
E necuprinsul între corzi cuprins,
E zămbetul din plâns şi e amorul
Din focurile care nu s-au stins.
Vioara e iubirea mea dintâi,
E pasărea cu zbor de păpadie
Pe care mi-am dorit să o mângâi
Şi să zburăm în doi spre veşnicie.
Vioara este patima şi dorul,
E necuprinsul între corzi cuprins,
E zămbetul din plâns şi e amorul
Din focurile care nu s-au stins.
Vioara e iubirea mea dintâi,
E pasărea cu zbor de păpadie
Pe care mi-am dorit să o mângâi
Şi să zburăm în doi spre veşnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu