Cad fulgi de zăpadă târzie,
Prin crengi răvăşite de ger,
Anemici, cuprinşi de-agonie
Se tem să mai cadă din cer.
Vin nori răscoliti dinspre zare,
Pe bolta de sticlă-azurie,
Pribegii hoinari arşi de soare
Se rup şi se sting spre câmpie.
Ard focuri razleţe pe vale,
Fumul se-ntinde pe drum,
In valuri pluteste agale,
Al serii gingas parfum
Bat inimi sub frunzele moarte
Speranţe-adormite tresar
Viaţa, viaţă împarte,
Minune primită în dar
..........................................
Râde soarele şi zvântă
Cu-ale lui raze fierbinti,
După iarna asta cruntă
Sper să nu mai aibă dinţi!
