Reflexii 46 -,,Fericirea egoistului este întotdeauna stearpă '' . -

-,,Fericirea egoistului este întotdeauna stearpă '' . -

reflexii 45 -,,Solidaritatea este un sentiment care probează prin fapte prieteniile adevărate'' -

,,Solidaritatea este un sentiment care probează prin fapte prieteniile adevărate''

IUBITA MEA

Iubita mea ,cea mai iubită dintre toate,

Izvorul ce-ti suspină, amar are în lacrimi,
Padurea plânge-n hohot prin crengi-nfiorate
Iar fiii tăi nevrednici răpuşi au fost de patimi.

Iubita mea, cea mai bogată dintre toate,
Mi-e inima zdrobită şi plânsul în robie
Eu pentru tine aş muri, de se mai poate
Punându-mi zălog viaţa, să scapi de sărăcie.

Iubita mea cea mai frumoasă dintre toate,
Ţi-au rupt şacalii, aprig, frumoasele-ţi veşminte
Te-au siluit şi ţi-au furat din nestemate
Precum vandalii crânceni în vremuri urgisite.

Eu pentru tine aş muri ,de se mai poate
Punându-mi zălog viaţa ,să scapi de săracie
Şi n-aş fi singurul, te simt aproape, frate!
Că mama noastră-i una,iubita Românie !

Reflexii 44 - ,,Să ştii să îmbărtâneşti frumos este arta dobândită în urma luptelor îndelungate cu viaţa!''-

,,Să ştii să îmbărtâneşti frumos este arta dobândită în urma luptelor îndelungate cu viaţa!''

reflexii 42 -,,Înţelegerile clare ,prietenie îndelungată.'' -

,,Înţelegerile clare ,prietenie îndelungată.''

Reflexii 35 -,, Fericirea este zborul de fluturi cu aripi de iubire ''

,, Fericirea este zborul de fluturi cu aripi de iubire ''

musik e! -,,Buna seara tristeţe !”

Ai plecat şi abia ai zâmbit,
Te-au durut ochii mei tristi de fată,
Dar ce mult şi de ce te-am iubit
N-ai ştiut ,n-ai să ştii niciodată.


Refren.
Bună seara tristeţe
Nu-ţi întoarce privirea!
Ai ştiut să mă minţi
Şi să-mi dai cu tristeţe iubirea.

Ies în prag şi aştept cu ochi reci,
Să-ţi vad chipul şi mersul cuminte,
E târziu dar te-aştept să mai treci
Să-mi zâmbesti cum faceai înainte.

Intru-n casă cu gânduri fierbinţi,
Lacrimi curg peste buzele mele
Geaba plâng, nu mai vii să m-alinţi,
Drumu-i gol,noaptea-i arsă de stele.

Ai plecat şi abia ai zâmbit,
Te-au durut ochii mei tristi de fată,
Dar ce mult şi de ce te-am iubit
N-ai ştiut ,n-ai să ştii niciodată.

Reflexii 14 -,,Nu ai voie să trăieşti la ţară şi să nu fii poet''-

,,Nu ai voie să trăieşti la ţară şi să nu fii poet''

Pui de vânt

A intrat un pui de vânt
Pe sub coama de la casă
Şi pierdut în podul strâmt
Nu mai ştie cum să iasă.

Vâjâind cu disperare
Ţipă cât îl ţine gura,
Ştie că din depărtare
Îl va auzi furtuna.

Norii grei îşi plecă fruntea
Cu sprancene de jăratec,
Vântul rascoleste curtea
Căutând ca un zănatec

Cad săgeţi asurzitoare
Într-un vuiet spart si sumbru,
Iar furtuna dinspre zare
Vine-ntr-un galop de zimbru.

Sună clopotul a spaimă                              
Poarta tremura din clanţă,
Şi prin toată-această larmă
Văd o urmă de speranţă !

Mă găndesc,aşa-ntr-o doară,
Sa-ajut puiul ca să iasă
Şi urc iute-n pod, pe scară,
Ca să-l las să fugă-acasă.

El prin plete mă răsfaţă
Ca şi semn de multumire
Şi-ntr-un mic vârtej se-nalţă
Plin de vlagă si uimire.

Şi aşa ca-ntr-o minune,
Cerul brusc s-a linistit,
Ce-ar fi fost nu ştiu a spune
Însă ştiu c-a fost cumplit.

Zarea cerul îşi cuprinde
Într-un dor  nemărginit,
Iar un curcubeu se-ntinde
Peste boltă la zenit.

Reflexii 3 -,,Lumea în care trăim este efectul toleranţei noastre.''

,,Lumea în care trăim este efectul toleranţei noastre.''

Sonet

Spre slava ta iubire mai fac o plecăciune,
Lumina vieţii mele atât de mult râvnită,
Tu eşti puterea minţii de inimă dorită,
Altar al nemuririi slăvit in rugăciune.

Pleca-voi după tine unde n-am fost vreodată,
Ademenit de vraja chemării nerostite,
Eşti chintesenţa în limite  nedefinite,
Dai energie vieţii si porti a lumii soartă.

Tu arzi şi pui lumină pe suflete trecute,
Aprinzi dintr-o scânteie în inimi fericirea,
Dai sens la toate sperantele de mult pierdute,

În necuprinsul lumii eşti însăşi nemurirea,
Ca în descântec menirea apei neîncepute,
Iar vraja se va topi când va muri iubirea!

Reflexii 4 -,, Creează lucruri nemuritoare , vei fi nemuritor! ''

,,Creeaza lucruri nemuritoare , vei fi nemuritor!''

Elan

Cântă greierii prin flori
Şi din gândurile mele,
Iau unul  de subţiori
Şi-l înalţ tocmai la stele .

Marea cerului curbată,
De atâta veşnicie,
Pe luciri de stele-l poartă
Lângă luna argintie .

Şi s-aprind aripi la vise,
Dornice de libertate,
Iar cuvintele nespuse
Zboară spre eternitate.


       

Noapte lină

Mă prinde în gând de mână,
Peste murmur de izvoare,
Noaptea caldă,noapte lină
Şi fermecătoarea lună
Călătoare 

Vis

Înaltă-mă în vraja gândurilor tale          12
Şi pierde-mă între miile de stele             11
Apoi te aştept  pe a Lacteei Cale           12
Să mă culegi de-acolo dintre ele             11


.Să-nchiriem din ceruri Carul Mare
Să hoinărim rebeli prin constelaţii
....................................................

     

N-ar fi femeie

N-ar fi femeie,
N-ar fi scânteie
Nici jarul din foc,
N-ar fi nici soroc

N-ar fi nici dorul,
N-ar fi fiorul
Nici nemurirea,
N-ar fi trăirea.

N-ar fi ispita
N-ar fi dorita
Nici încercarea,
N-ar fi trădarea

N-ar fi uitarea,
N-ar fi -mpăcarea
Nici dorul de zbor,
N-ar fi nici amor.

N-ar fi destinul,
N-ar fi suspinul
Nici alinarea,
N-ar fi candoarea.

N-ar fi ursita,
N-ar fi iubita
Nici întâlnirea,
N-ar fi iubirea

N-ar fi păcatul
N-ar fi oftatul
Nici remuscarea,
N-ar fi iertarea.

N-ar fi nici drame
N-ar fi nici mame
Nici gingăşie,
N-ar fi magie.

N-ar fi vointa
Nici neputinţa
N-ar fi durere,
Nici mângâiere.

Nici n-am iubi,
Nici n-am jeli,
Nici n-am trăi
Nimic n-ar fi. .ju.

Reflexii 43 - ,,Farmecul existenţei noastre constă tocmai în faptul că suntem diferiţi!''

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       ,,Farmecul existenţei noastre constă tocmai în faptul că suntem diferiţi!''

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

Impas

-Of, inimă , iar vrei să scrii?!
  Uite şi creierul îmi spune
  Că e sătul de  poezii
  Şi l-ai secătuit de rime

- Ah, deci aşa?!Sunteţi uniţi?
  El scrie doar cimilituri!?
  Fir-aţi să fiţi voi de grăbiţi!
  Na,că mă ia cu-nţepături !

-E cam târziu,am să vă las,
 Le zic plecând către iatac,
 Din noapte nic n-a mai rămas
 Şi mâine am să fiu buimac.

 Ca doi prieteni discutând,
 Şi zăbovind adânc în noapte,
 Îi auzeam ciorovăind
 În lumea tainicelor şoapte.

- Hai, zi , te potoleşte ,spune,
  Doar încă una ş-apoi gata
 Te rog, nu mă mai indispune,....
 Şi nu mai fă pe disperata!

- Întodeauna ai fost bun
 Şi ai avut grijă de mine
 Ştii?Din tot sufletul o spun,
 Nu-ş ce m-aş face fară tine?

- Hai, spune iute ce-ai a spune,
 Că e târziu şi m-aş culca.
- Uite, propun ceva, pe bune,
  Să scriem de iubita ta.

 - De Ana zici? Îţi rup aorta!
-Credeam că Dana-i scumpa ta!
-Hai, nu glumi, că pierzi oferta
Şi lesne merg a mă culca!

-Dar e frumoasă şi cuminte
 Iar Ana......... pare a fi rea.
- De nu-ncetezi, zic dinainte,
 Nici nu avem ce discuta!

- Eşti furios, dar făra minte,
  Să ştii că n-am nimic cu ea.
- Orice ai spune,stai cuminte!
  Că Ana e aleasa mea!

-Vai, ce căpos! Gândeste bine,
 Uite la Dana mai atent!
-Nu mă-ntrista! Ştii că nu ţine
 Şi nu mă crede repetent!

-Stai să-ţi aduc, mai am o poză,
 De când stateam pe bancă-n parc
-Tu cred că vrei sa fac nevroză,
 E cocoşată ca un arc!

 O ştiu, mai lasă-mă în pace!
 E ne-ngrijită ,îţi spun drept
 Iubeşte-o tu, mie nu-mi place!
 Eu viaţa n-o percep din piept!

-Uite ,priveste-o!Ce frumoasă!
-Dar asta-i Ana,scumpa mea!
 Şi s-ar putea să fii geloasă,
 Că mâine mă-ntălnesc cu ea!

-Uituculee ! Mă enervezi!
 Erai cu mine azi în parc,
 Aşa păţeşti tu când te pierzi,
 Urechile îţi pun capac.

Dana! A zis când aţi dat mâna,
Nu Ana, surdulică prost!
E dimineaţ-acuş' da-ntr-una,
Ne pierdem vremea fără rost!

.........................................

Sfârşitul conversaţiei

Sfârşitul conversaţiei

Rugă

Satul meu cu dealuri multe
Când m-or duce spre apus
Să-i spui pădurii să-mi cânte,
Cântecul ce i l-am spus.

Să-i spui ierbii de pe coastă
Să-mi trimită păpădii,
Ea doar ştie vorba noastră
De când hoinaream prin vii.


Iar pârâul să-mi şoptească
La ureche ce ştim noi
Ş-apoi caru-o să pornească
Făr' să mai loviţi în boi!

Şi nu vreau alai şi jale
Doar un mac pe guler pus
S-apoi sufletul să zboare...
Ducă-se unde-i de dus!

Vioara

Vioara e iubire şi otravă,

E un fior sub strune de metal,

E veşnica rebelă şi suavă,

E lacrimă-n pahare de cristal.

E inimă din scânduri arcuite,

Mereu îndrăgostită de arcuş,

Ce-şi cântă mângâierile vrăjite,

Vibrănd sub vulnerabilul căluş.

Vioara este patima şi dorul,
E necuprinsul între corzi cuprins,
E zămbetul din plâns şi e amorul
Din focurile care nu s-au stins.

Vioara e iubirea mea dintâi,
E pasărea cu zbor de păpadie
Pe care mi-am dorit să o mângâi
Şi să zburăm în doi spre veşnicie.