Veşti

Dintr-a cerului cuprinsuri,
Dinspre zare iarna-şi cerne,
Dalbele,gingaşe visuri
Şi sub paşii mei le-aşterne.

Iar din zbor, îmi cade-n palmă
Un fulg alb, cât o albină,
Care,cu privirea-i calmă,
Pare fără nicio vină.

Şi îmi trece-aşa prin minte,
Să-l întreb ceva de tine
Şi-nţeleg printre cuvinte,
Că tu l-ai trimis la mine.

Mă găndesc să-l las să plece,
După vestea minunată,
Însă-i stins, cu suflet rece
Ca o rouă îngheţată.

El în palmă-şi cată locul,
Ca un prunc ce vrea să doarmă,
Închid ochii şi simt focul
Care mi s-aprinde-n palmă.