Sfârşit de toamnă

Doua frunze pe alee

Zgribulite ,disperate,

Vântului, să nu le iee,
Se opun înverşunate.

Pe crenguțele golașe
Între pene proțăpite

Duc discuții cârcotașe

Vrăbiuțe ciufulite.

Sus pe coamă,la o casă
Un coșar vioi apare
Și cu peria lui deasă

Drege-a fumului cărare.

Vara dulce e departe,
Iarna bate iar in geam
Pe alee frunze moarte
Zac căzute de pe ram.

Norii gri povara-şi poartă

Peste mările de ceaţă,

Ca pribeagul rupt de soartă,
Stors de vlagă şi speranţă.