Gând obraznic

Sprinten sărind prin curtea largă
Un cocoşel răzleţ la pene,
Îi cade dintr-o dată dragă
O puiculiţă lungă-ngene!


Lovit de-amorul cel năprasnic,
Ramâne fad, fară suflare
Şi-n mintea lui un gând obraznic
Nu mai suportă amânare!

- Vai, ce pulpiţe, în gând zise
Şi ce mai creastă are juna !
N-au cum să fie interzise,
Chiar dacă-ar face pe nebuna!


Pe când pândea plin de uimire
Vrăjit de farmec şi ispită,
Puicuţa-l prinde-ntr-o privire
Si brusc rămane amorţită.

- Ce pot sa fac ?! Nu am scapare,
Gândi cu minte de nevastă.
- De-o iau la fugă spre cărare,
El o să creadă că sunt proastă.

Dacă nu fug şi aştept să vină,
Că sunt uşoară o să spună.
Mai bine-alerg către grădină
Şi mă împiedic la fântănă !    .ju.



,,Nu rămâi fată bătrână de-alergi doar pân' la fântână.''